Atentatele de la maratonul din Boston.
O abilă înscenare pusă la cale de CIA?

Aţi remarcat că nu se mai vorbeşte deloc despre atentatele din Boston? Despre presupușii teroriști? Despre eventualele lor ramificaţii cu pseudo-caracatița teroristă? Mass media, asemenea unei giruete abil manevrate, şi-a întors privirea de la această situaţie pentru a se concentra, chipurile, asupra unor alte „probleme“ mai arzătoare. Or, putem lua în considerare și ipoteza, conform căreia acest dosar al atentatelor din Boston a devenit brusc prea „deranjant“ pentru autorități şi atunci căutarea sinceră a fost înlocuită de o tăcere mormântală. Dar să trecem în revistă faptele.

Ce s-a petrecut cu adevărat în timpul atentatului din Boston?

Politie maraton BostonPentru ziarista Julie Lévesque, versiunea oficială a atentatelor din Boston se revelează a fi un lanţ de minciuni. Se dovedeşte, scrie ea, că FBI a minţit în ceea ce priveşte identificarea a doi suspecţi, Tamerlan şi Dzhokhar Tsarnaev, care erau deja prezentaţi ca fiind vinovaţi, nu doar de către mass media, dar şi de către preşedintele Statelor Unite. După cum mărturisise mama suspecţilor, FBI îi supraveghea pe aceștia de ani de zile. La început, FBI a pretins că nu cunoaşte identitatea celor doi suspecţi ai atentatelor din Boston, făcând apel la cetățeni pentru a-i ajuta să „identifice“ şi să „găsească“ suspecţii. Într-un articol ce a apărut în cotidianul Russia Today, citim că mama suspecţilor bănuia de mult timp că FBI îi supraveghează familia în mod constant de mulți ani. Ea este surprinsă că FBI nu ar fi avut nicio idee că fiii ei plănuiau un pretins atac terorist. Ea a declarat pentru Russia Today că agenţii FBI veneau să îi vorbească acasă, că îi spuneau că fiul cel mai mare (Tamerlan, 26 de ani) era cu adevărat un lider extremist şi că le era teamă de el. După părerea sa, fiii ei sunt nevinovaţi.

Într-un interviu telefonic acordat unui post de televiziune rus, ea a declarat că fiul său, Tamerlan, nu i-a spus niciodată că ar avea înclinaţii către Jihad. Ea a spus că fiul ei nu ar fi făcut niciodată aşa ceva şi că este o înscenare. FBI a fost apoi constrâns să admită că, într-adevăr, suspecţii au fost interogați în 2011, cu doi ani înaintea atentatelor din Boston.

Tamerlan Tsarnaev, un fost boxeur de 26 de ani, a fost ucis într-un schimb de focuri după ce el şi fratele lui au jefuit un magazin de cartier. Tamerlan a fost rănit şi a murit în urma rănilor. După părerea mai multor reprezentanţi ai forţelor de ordine, el purta explozibil asupra lui. Autorităţile au declarat pentru postul de televiziune NBC News că unul dintre suspecţi şi fratele său complice spărseseră un 7-Eleven, uciseseră un poliţist al MIT, furaseră un autobuz şi aruncaseră exploziv într-un important schimb de focuri cu forţele de ordine. Evenimentele care au fost relatate în mass-media, referitoare la moartea lui Tamerlan Tsarnaev par însă să fie false deoarece mătuşa acestuia l-a identificat într-un material video difuzat pe CNN, unde el apare „gol, încătuşat, în mod vizibil ţinut închis şi în viaţă“. Boston Globe a confirmat faptul că Tamerlan Tsarnaev este închis, ceea ce contrazicea unele reportaje conform cărora el ar fi fost ucis într-un schimb de focuri. A fost el oare obiectul unei execuţii extra-judiciare? În plus, a existat într-adevăr o spargere a unui 7-Eleven la Cambridge, dar acest fapt nu a avut nimic de-a face cu suspecţii maratonului din Boston. Margaret Chabris, directoare a serviciilor de comunicaţii de la 7-Eleven, a afirmat că înregistrările video de supraveghere au arătat faptul că suspectul care jefuise magazinul nu semăna nici cu Tamerlan, nici cu Dzhokhar Tsarnaev.

Pe 19 aprilie 2013, Dzhokhar Tsarnaev a fost arestat şi dus la spital. El a fost rănit cu gloanţe la cap, la gât, la picioare şi la mână, în timpul a cel puţin una dintre cele două tiruri de foc cu forțele de poliţie. Doi reprezentanţi guvernamentali au afirmat că suspectul care a supravieţuit atentatelor din Boston nu era înarmat atunci când a fost prins de poliţie într-o curte dintr-un cartier mărginaș al orașului. Din contră, autorităţile au afirmat că au avut un schimb de focuri de armă timp de mai bine de o oră, înainte de a-l putea prinde pe presupusul terorist. Dzhokhar Tsarnaev a admis că este vinovat. În timp ce fraţii Tsarnaev sunt acuzaţi de legături cu teroriştii ceceni, trebuie să ne punem întrebarea: cine se află în spatele teroriştilor ceceni?

Fostul ambasador britanic Craig Murray afirmă că povestea „conexiunii cecene“ este supra-dimensionată. Tamerlan Tsarnaev a fost identificat de câțiva reprezentanţi ai guvernului rus ca fiind un extremist daghestanez sau un terorist islamist cecen. Aceştia erau atât de neliniştiţi încât, spre sfârşitul lui 2010, ei au cerut guvernului Statelor Unite să intervină în legătură cu activitățile lui Tamerlan. Cum, în acea vreme, Statele Unite nu cooperau în materie de securitate cu regiunea Caucazului, mai ales în urma invaziei ruse din Georgia, în 2008, Tamerlan Tsarnaev trebuia să figureze în capul listei de preocupări a ruşilor pentru ca aceştia să primească ajutorul americanilor. La începutul lui 2011, FBI l-a interogat pe Tamerlan Tsarnaev şi a scotocit printre documentele sale din computer, dar nu a găsit nimic ameninţător. În 2012, Tamerlan Tsarnaev a luat avionul către Rusia şi a trecut, fără să fie reperat, de controalele de securitate aeriene cele mai eficiente din întreaga lume. El a mers apoi în Daghestan, tot fără a fi interceptat şi a urmat acolo o formă de antrenament terorist în care a suferit o îndoctrinare islamistă. El a părăsit apoi ţara cu avionul, tot fără știrea serviciilor de securitate rusești.

Julie Lévesque crede că este foarte puțin probabil ca acest scenariu să se fi produs în realitate, însă ideea conform căreia Tamerlan Tsarnaev era efectiv un membru al serviciilor secrete ale Statelor Unite pare mai aproape de realitate de vreme ce, conform unui ziar rus, el a participat la un atelier din Caucaz ce era finanțat de Statele Unite, al cărui scop era să destabilizeze regiunile din sud ale Rusiei. Ziarul rus Izvestia precizează că cel mai mare dintre fraţii implicaţi în atentatele din Boston a participat la un atelier patronat de o organizaţie din Statele Unite, ce avea drept scop destabilizarea statelor satelite ruse. Departamentul de contraspionaj al Ministerului Afacerilor Interne din Georgia a pus la dispoziţia ziarului Izvestia documente care confirmă că organizația georgiană „Fondul Caucazului“, în cooperare cu organizaţia Jamestown (ideologul politicii străine a Statelor Unite, Zbigniew Brzezinski, a fost deja membru al consiliului de administraţie al acestui ONG), era angajată în recrutarea de rezidenţi din nordul Caucazului care să muncească în interesul Statelor Unite şi al Georgiei. Rapoartele colonelului Gregory Chanturia adresate ministrului Afacerilor Interne, Irakli Garibashvil, indică faptul că în vara lui 2012, „Fondul Caucazului“ şi fundaţia Jamestown au organizat cursuri şi seminarii pentru tinerii din Caucaz (incluzând şi partea rusă), Tamerlan Tsarnaev, care a fost în Rusia din ianuarie până în iulie 2012, luând parte la unele dintre aceste cursuri. Gregory Chanturia a scris că „Fondul Caucazului“ a fost înființat pe 7 noiembrie 2008, chiar după conflictul între Osetia şi Georgia, „pentru a controla procesul aflat în curs din nordul Caucazului“. În consecinţă, departamentul de contraspionaj al Ministerului Afacerilor Interne a obţinut dosarul operaţiunii de informare „DTV“, obiectivul principal fiind de a recruta tineri şi intelectuali din nordul Caucazului pentru a intensifica instabilitatea şi extremismul în sudul Rusiei.

Tamerlan Tsarnaev, vinovatul ideal?

Fratii TsarnaevLa două săptămâni după atentatul din Boston (pe 15 aprilie 2013), autorităţile americane au hotărât că fraţii Tamerlan (foto stânga) şi Dzhokhar Tsarnaev (foto dreapta) sunt responsabili pentru crimele săvârșite în acest atentat. Ele afirmă că l-au omorât pe fratele mai mare şi l-au arestat pe cel mic, Dzokhar, ca şi complice. Acesta din urmă, în vârstă de 19 ani, a fost spitalizat, rănile nepermiţându-i să se exprime altfel decât prin a da din cap. Ziaristul Thierry Meyssan susţine că nu se cunoaşte nimic despre condiţiile în care Tamerlan a fost ucis, nici despre cele ale arestării lui Dzhokhar. Se pare, scrie el, că ei au cedat „sindromului Oswald“ şi au ieşit în evidenţă omorând, fără motive şi fără martori, un ofiţer de poliţie din cadrul universității MIT, după care ei par să fi luat ca ostatic şoferul anonim al unui autoturism Mercedes şi l-ar fi obligat să retragă 800 de dolari de la un bancomat. Acest bărbat a declarat poliţiei că cei doi au susţinut că ei sunt autorii atentatului. Judecătoarea Marianne B. Bowler l-a inculpat pe Dzhokhar pentru „folosire de arme de distrugere în masă“, care se dovedesc a nu fi altceva decât niște oale la minut pline cu cuie! Dutch Ruppersberger (lider democrat al Comisiei de informare) a afirmat, la ieşirea dintr-o reuniune cu uşile închise la care au participatresponsabili din trei servicii de informare, că cei doi Tsarnaev utilizaseră o telecomandă de jucărie pentru a activa cele două bombe. Thierry Meyssan concluzionează: „El [Dutch Ruppersberger, n.n.] a văzut în aceasta confirmarea faptului că suspecţii învăţaseră să fabrice maşinăriile citind «Inspire», revista online semnată «Al Qaeda în peninsula arabică». Cu toate acestea, dacă numărul 1 al revistei (datat «vara 2010») indică în detaliu fabricarea unei bombe cu o oală la minut, ea nu arată totuşi nicăieri cum să utilizezi o telecomandă de jucărie pentru a activa un exploziv instalat într-o oală închisă.“

Fraţii Tsarnaev erau, aşa cum ni se spune, ceceni. Pe Internet circulă două mari întrebări. Conform primeia dintre ele, serviciile de securitate ar fi pus în scenă personaje încărcate cu poveşti şi cu emoţii. Mărturia lui „Jeff Bauman“ este cea care se află la originea identificării suspecţilor. Acest bărbat ar fi, după unele surse, Nick Vogt, un locotenent din Armata SUA care şi-a pierdut picioarele la Kandahar, în noiembrie 2011. A doua obiecţie priveşte prezenţa unei echipe de securitate, probabil a armatei private Craft International, ai cărei membri, după unele fotografii, par să poarte aceiaşi saci în spate ca cel arătat de FBI că ar fi conţinut una dintre oalele la minut. Cu două ore înaintea dramei, a existat un exerciţiu „anti-bombe“ la Maratonul din Boston, exact în locul în care au explodat adevăratele bombe. Cu toate acestea, notează Thierry Meyssan, „atunci când un jurnalist a pus o întrebare pe acest subiect în timpul conferinţei de presă a FBI, agentul special Richard Deslauriers a refuzat să îi răspundă şi a cerut o altă întrebare“. Pentru Thierry Meyssan, dacă este prea devreme să concluzioneze ceea ce s-a petrecut în realitate la Boston, un aspect este totuşi sigur: FBI minte.

Pentru George W. Bush, atentatul din Boston este un complot!

Când un jurnalist al postului de televiziune ABC l-a întrebat pe fostul preşedinte american George Bush dacă atentatele din Boston îi aminteau data de 11 septembrie 2001, preşedintele a replicat că a avut imediat convingerea intimă că era vorba de un complot organizat, apoi a adăugat că, după părerea lui, acest atac ar fi putut la fel de bine să fie o conspiraţie (în limbajul american: o maşinaţiune guvernamentală), „înainte de a se opri în mijlocul cuvântului şi de a găsi o formulare mai potrivită, sub privirea uluită a soţiei sale“. După anumite zvonuri, Georges W. Bush ar suferi de boala Alzheimer.

Unchiul celor doi presupuși terorişti ceceni este ginerele unui fost şi înalt responsabil al CIA în Orientul-Mijlociu

Unchiul celor doi terorişti ceceni din Boston, Ruslan Tsarnaev zis „Tsarni“ este fratele lui Ansor Tsarnaev, tatăl suspecţilor. El s-a căsătorit cu americana Samantha Ankara Fuller, care este fiica lui Graham E. Fuller, şi de care a divorţat în 1999. În momentul căsătoriei sale, Ruslan Tsarni se mai numea încă Ruslan Tsarnaev. Socrul său Graham E. Fuller este un funcţionar foarte înalt al CIA care a petrecut douăzeci de ani ca responsabil al operaţiunilor ce au avut loc în diverse puncte fierbinți de pe glob (Liban, Arabia Saudită, Yemen, Afganistan, Hong Kong etc.) În 1982, Graham Fuller a fost numit, la CIA, coordonator naţional al informării americane pentru Orientul Apropiat şi Asia de Sud. În 1986, sub preşedenţia lui Ronald Reagan, Graham Fuller a devenit vice-preşedinte al Consiliului naţional al informării, având ca și responsabilitate previziunea strategică la nivel naţional. Graham Fuller a fost implicat în vânzarea secretă de arme a Statelor-Unite către Teheran, în ceea ce a devenit afacerea „Iran-Contra“ în perioada preşedenţiei lui Ronald Reagan. După ce a lucrat la CIA timp de douăzeci şi şapte de ani, Graham Fuller a devenit analist la RAND Corporation. El a fost repertoriat de Sibel Edmonds (fostă traducătoare la FBI) ca făcând parte din Galerie Privilege, grup de criminali americani, ale căror acţiuni criminale (oricare ar fi ele) se desfășoară sub acoperirea de secrete de stat. Ruslan Tsarnaev (zis „Tsarni“) a lucrat pentru USAID (United States Agency for International Development – Agenția americană pentru dezvoltare internațională) – care servea atunci drept acoperire pentru CIA – apoi ca şi membru al mai multor societăţi ale Grupului Halliburton. La mijlocul anilor 1990, Samantha A. Fuller lucra pentru Price Waterhouse la Bichkek (Kirghizistan), la proiecte de privatizare.

Uniunea Europeană evocă Bostonul pentru a justifica o importantă operaţiune antiteroristă

Toate acestea pentru un singur om?În datele de 17 şi 18 aprilie 2013, unităţi antiteroriste a numeroase state membre ale UE care sunt organizate în reţeaua ATLAS (Army Tactical Level Advanced Simulation), au efectuat o simulare de atacuri teroriste simultane care s-au derulat în nouă ţări membre ale UE: Austria, Belgia, Irlanda, Italia, Letonia, România, Slovacia, Spania, Suedia. Cu titlu justificativ, un comunicat de presă al Comisiei UE evocă atacurile de la Bombay, India, din 2008, atacurile grupării Al Qaeda în 2012 împotriva uzinei algeriene de producere de gaz, ca şi atentatele cu bombă din timpul maratonului din Boston, scopul fiind, chipurile, creşterea protecţiei împotriva atacurilor teroriste contra infrastructurilor statale şi a altor zone publice în context naţional şi transfrontalier. Acest exerciţiu, numit „Provocarea comună“ (Common Challenge), simulează atentate împotriva unor ţinte printre care centrale electrice, şcoli, magazine, autobuze şi trenuri. Gilles de Kerchove, coordonatorul european al luptei împotriva terorismului, a spus că această iniţiativă este cel mai important exerciţiu de simulare antiteroristă care are loc în Europa şi care este realizat de unităţi de intervenţie speciale provenite din mai multe state membre.

Exerciţiul despre care s-a vorbit cel mai mult, cel al lui Kolarovo, din Slovacia, a implicat unităţi speciale de poliţie antiteroriste din Ungaria, România, Slovenia, comando-ul slovac Lynx şi al cincilea regiment al forţelor speciale. Pentru acest exerciţiu special, scenariul s-a inspirat din criza ostaticilor de la şcoala din Beslan din 2004, un asediu care a durat aproximativ trei ore, în care au fost prinşi în captivitate trei sute treizeci şi cinci de elevi şi profesori.

În Norvegia, mai mult de o sută de ofiţeri din Norvegia, Suedia, Finlanda şi Danemarca s-au antrenat pentru a intra pe un feribot „țintă“ plecând de pe vapoare şi din elicoptere ale poliţiei, operaţiunea fiind bazată pe o eventuală deturnare a feribotului şi sechestrarea celor două sute zece pasageri şi patruzeci de membri ai echipajului.

În Irlanda, poliţia naţională a simulat un scenariu de salvare pe râul Liffey şi în apropierea unei centrale electrice dezafectate din Dublin.

Creată în 2001, reţeaua ATLAS este compusă din unităţi speciale de poliţie ale celor douăzeci şi şapte de state membre ale UE, preşedenţia ATLAS fiind asigurată de unităţi de intervenţie ale poliţiei germane (GSG9). Organizaţia cuprinde două unităţi franceze, GIGN, pentru deturnările de avioane şi RAID pentru raidurile realizate la bordurile unor trenuri şi autobuze, ca şi grupul CO19 a poliţiei metropolitane armate a Marii-Britanii pentru raiduri în metrou. În 2001, Marea Britanie a lansat de asemenea operaţiunea Kratos, „aplicând politica de a «trage pentru a ucide» a poliţiei metropolitane atunci când forțele adverse sunt presupuse trupe de comando suicidare“.

Pe 22 iulie 2005, după atentatul cu bombă din 7 iulie de la Londra, brazilianul nevinovat Jean Charles de Menezes a fost ucis fără avertisment prealabil cu gloanţe de către ofiţeri de poliţie în civil, în timp ce se afla aşezat pe o bancă în staţia Stockwell. Ofiţerii de poliţie îl culcaseră la sol şi îi trăseseră şapte gloanţe în cap dela mică distanță.

Există astfel o legătură strânsă între reacţia poliţiei şi a serviciilor de securitate americane faţă de atentatele cu bombă din Boston şi această operaţiune, care, după două zile, a avut loc peste tot în Europa. Chris Marsden notează că de mai bine de un deceniu asistăm în fiecare ţară la un asalt împotriva drepturilor democratice şi a adoptării unei legislaţii care seamănă tot mai mult cu cea a unui stat poliţenesc. Acest aspect a fost demonstrat în Boston, unde un oraş întreg a fost închis cu cheia şi, în zilele de 17 şi 18 aprilie 2013, în Europa sub forma unei demonstraţii de forţă din partea forţelor de stat din nouă ţări.

Toate măsurile care au fost adoptate în numele luptei împotriva terorismului pun în evidență puterile represive ale statului, care le pun în joc ca pe o atenționare împotriva creşterii valului de nemulţumire socială şi politică printre milioanele de muncitori din cauza distrugerii masive a locurilor de muncă şi a scăderii drastice a nivelului de trai.

Elemente tulburătoare ce au fost constatate înaintea atentatuluiO pe acoperis - Boston

Un exerciţiu la scară reală al serviciilor speciale a părut să implice numeroşi poliţişti cu câini dresaţi și un individ care se plimba în mod ciudat pe acoperişul imobilului ce urma să fie afectat de una dintre exploziile de la atentatul din Boston. Un alt element misterios este incendiul care s-a declanșat la câteva blocuri mai departe, care a afectat o parte a Bibliotecii Kennedy. Aceste trei elemente tulburătoare nu au fost reluate de către mass media aservită şi încă şi mai puţin de ancheta oficială, pentru care în acea zi nu au fost decât două explozii şi nimic altceva interesant! Cine era acel individ care a fost văzut pe acoperişul imobilului afectat direct de explozie?

Există o legătură între atentatele din Boston şi cele din Londra din 2005?

După atentatele cu bombă din 16 aprilie 2013, site-ul Yahoo întreba: „Cine se află în spatele atentatului din Boston?“ Există patru teorii: 1) jihadiştii islamişti, 2) miliţiile de tip extremă-dreapta, 3) guvernul, 4) un psihopat.

Dan Bidondi, corespondent al alternativei mediatice InfoWars l-a întrebat pe Deval Patrick, guvernator al statului Massachussetts, dacă exploziile erau „atentate sub drapel fals puse în scenă pentru a ne retrage libertăţile civile“. Guvernatorul Patrick a răspuns bineînţeles: „Nu! Întrebarea următoare“.

Publicația neo-conservatoare Atlantic Monthly a publicat un articol în care descrie câteva precedente istorice care ne permit să putem privi atentatul din Boston ca fiind un atac sub drapel fals. Pe 11 septembrie 2001, au fost în total 46 de exerciţii de antrenament pre-planificate, incluzând simulări foarte realiste de avioane care intrau în clădiri, oferind astfel, după părerea ziaristului Kevin Barrett, „o perfectă acoperire pentru adevăratele atacuri ce au fost planificate din interior“. Pe 7 iulie 2005, la Londra, au avut loc exerciţii antiteroriste exact în aceleaşi locuri unde au explodat bombele. Peter Power, cel mai mare consultant antiterorism din Regatul-Unit, a admis în direct la televiziune că toate bombele care au devastat Londra în acea zi au explodat la aceleaşi ore şi în aceleaşi locuri cum prevedeau exerciţiile programate. Kevin Barrett pune întrebarea: atentatul din Boston a fost un exerciţiu care a fost realizat în realitate? Ziarul Globe din Boston anunţa că în data de 15 aprilie, la orele 12:54 p.m., ora locală, avea să urmeze o explozie controlată în faţa bibliotecii, aceasta făcând parte „din activităţile brigadei de deminare“. Apoi, peste aproape două ore, la orele 14:50, bombele explodau aproape de linia de sosire a maratonului din Boston, omorând trei persoane şi rănind mai mult de o sută.

Atentatele din Boston sunt oare operaţiuni de stat sub drapel fals?

Fred Milgram, un spectator al maratonului, a declarat pe postul de radio irlandez News Talk că discutase cu Tim Hare, un alergător al maratonului din Boston care a văzut o pubelă explodând. Fred Milgram a declarat că cealaltă bombă se afla în magazinul Marathon Sports, aproape de linia de sosire, fapt ce contrazice „sursele anonime apropiate de anchetă“ care au afirmat că explozibilii se aflau în „oale la minut de şase litri ce au fost ascunşi în saci capcană negri“ și lăsaţi pe trotuar. După Fred Milgram, maratonistul Tim Hare a afirmat că un tânăr aflat în zonă a pus oamenii în gardă timp de ore întregi, spunându-le că „avea să se petreacă ceva“.

Mike Heiliger, un alt alergător al maratonului din Boston, a declarat ziarului Squamish Chief că pe 13 aprilie 2013 o femeie care ducea mai mulţi saci a atenționat câțiva alergători, care se duceau să-şi ridice pachetele de dinaintea cursei în centrul Bostonului, că vor muri dacă participă la eveniment. El a auzit-o spunându-i unui alergător aflat la doi metri de el: „Dacă alergi mâine, ai să mori.“

Într-un articol din 12 aprilie 2013, site-ul Firehouse.com relatează că EMS (Emergency Medical Services – Serviciile medicale de urgenţă) din Boston urma să pună în funcţiune un nou dispozitiv uşor şi mobil, care va fi imediat disponibil la maratonul din Boston din 15 aprilie. Citim că dispozitivul este conceput pentru a fi utilizat în situaţii în care există numeroase victime şi că el dă personalului de la urgenţe capacitatea de a transporta pacientul în mijlocul mulţimilor şi de a-l evalua, descriindu-i starea în timp real şi transmiţând datele unităţilor spitalicești înainte de sosirea lor la urgenţe. Se spunea că nu trebuie să se creeze panică, că era doar un exerciţiu de antrenament.

Pancarta operatiune sub steag falsZiariștii Joe Quinn şi Niall Bradley notează că „exerciţiile“ care au coincis cu „atacurile teroriste“ sunt o temă constantă în marile crize care au fost utilizate pentru a justifica „războiul împotriva terorismului“. De la 11 septembrie 2001 la atentatele din Londra, la exerciţiile de tir active din şcolile din apropiere de Sandy Hook din decembrie 2012, „exerciţiile conduse de serviciile de urgenţă, al căror comutator a trecut «de la exerciţiul pasiv» la modul «activ în timp real», s-au dovedit a fi semne revelatoare care lasă mari semne de întrebare referitoare la concluziile oficiale ale evenimentelor“. Ali Stevenson, antrenorul universitar de la Mobile’s Cross‑country, era aproape de linia de sosire a maratonului când s-au declanşat exploziile. El a declarat pe postul de televiziune CBS TV că i s-a părut ciudat faptul că au existat câini care căutau bombe la linia de start şi de sosire şi observatori pe acoperişurile imobilelor. Aceşti observatori nu conteneau să facă anunţuri participanţilor, spunându-le să nu se neliniştească, că era doar un exerciţiu de antrenament. Ali Stevenson, care a participat la mai multe maratoane în mari zone metropolitane, a precizat că nu a văzut niciodată, în timpul unei curse, o prezenţă atât de mare a poliţiei şi că el nu crede că era doar un exerciţiu de antrenament. El a spus că părea să existe un fel de ameninţare şi că li se repeta că era doar un exerciţiu. El crede că forţele de ordine au avut cu siguranţă un apel care le-a dat informaţii în legătură cu un potenţial pericol sau o suspiciune.

Dacă este teoretic posibil ca poliţia locală să fi fost avertizată, în ziua cursei, în legătură cu o ameninţare la adresa siguranţei şi ca ea să fi cercetat cu minuţiozitate traseul înaintea şi în timpul cursei ca măsură de precauţie, anunţându-i pe participanţi, pentru a evita panica şi a-i linişti pe oameni, că era vorba doar de un exerciţiu de antrenament, este totuşi real faptul că anchetatorii au afirmat categoric că nu au existat, înainte de atac, informaţii sau avertismente, ceea ce ar sugera că exerciţiul a fost cu adevărat planificat de dinainte. Maratonul de la Boston din 2013 era dedicat victimelor masacrului din 14 decembrie 2012 de la şcoala primară din Sandy Hook din Newtown, Connecticut.

Supravieţuitorii acelei tragedii şi familiile lor se aflau la standul spectatorilor din zona VIP a liniei de sosire și aplaudau un grup numit „Newtown Strong“ atunci când a explodat prima bombă. Joe Quinn şi Niall Bradley notează că momentul ales pentru acest atac, Ziua Patrioţilor, o zi de sărbătoare care aniversează primele bătălii ale Războiului de Independenţă al Statelor Unite, şi care a fost în mod tradiţional stabilită în a treia zi de luni a fiecărei lună aprilie, „este destinată să le amintească oamenilor de ce au nevoie de lideri puternici pentru a-i proteja împotriva actelor «aleatorii» de teroare“. Ei adaugă că mulţi europeni în vârstă trebuie să fie familiarizaţi cu „strategia tensiunii“ în Europa perioadei „războiului rece“ şi că această strategie a tensiunii, folosită de agenţi ai guvernelor Statelor Unite şi ale Europei, era o tactică ce are drept scop să dividă, să manipuleze şi să controleze opinia publică utilizând teama, propaganda, dezinformarea, războiul psihologic, agenţi provocatori şi atentate teroriste sub drapel fals de război.

Atentatele din Boston fac parte oare dintr-un plan de ansamblu de confiscare a drepturilor civice?

J. Quinn şi N. Bradley afirmă: „Totul a început atunci când guvernul Statelor Unite şi administraţia militară greacă din perioada 1967-1974 au susţinut grupuri teroriste de extremă dreapta în Italia şi în Turcia unde comunismul câştiga în popularitate, pentru a semăna panica în rândul populaţiei care cerea apoi o guvernare mai puternică şi mai autoritară. Nu există niciun motiv pentru a presupune sau a crede că astăzi guvernele sunt mai puţin interesate să controleze oamenii prin frică şi teroare decât altă dată.“

Toate aceste ipoteze, odată în plus atunci când este vorba despre terorism şi despre Statele Unite, lasă să se întrevadă un adevăr mult mai complex, care implică deopotrivă statele ce se pretind victime ale acestui aşa-zis terorism. Un singur fapt este sigur: adevărul nu va fi niciodată spus în mass media oficială, ce este controlată total de gruparea ocultă ce conduce din umbră destinele acestei planete.

Cineva dorește să șteargă urmele?

Pe 20 mai 2013 doi agenţi speciali ai FBI, Christopher Lorek şi Stephen Shaw au murit în timpul unui exerciţiu de antrenament efectuat în Virginia Beach. Cei doi bărbaţi vroiau să coboare dintr-un elicopter pe un vapor. Din cauza vremii proaste însă, ei au căzut în apă şi au murit în urma şocului. Alături de Richard Deslauriers, Christopher Lorek şi Stephen Shaw erau agenţii însărcinaţi cu cercetarea atentatului din Boston. Ei îi arestaseră pe suspecţi, fraţii Tsarnaev. Un tânăr student care fusese acuzat pe nedrept, Sunil Tripathi, a murit deja în circumstanţe inexplicabile.

Citiți și: Enigmele atentatului terorist asupra publicației Charlie Hebdo. Răzbunare sau conspirație?
           
CIA - Organizație teroristă sub acoperire