Misterul satelitului Black Knight. Legendă sau mărturie a existenței civilizațiilor extraterestre avansate?

Black Knight STS-88-1Există la ora actuală peste 3.000 de sateliți artificiali care orbitează în jurul Pământului. Începând cu anul 1957, anul în care Uniunea Sovietică a lansat primul satelit pe o orbită circumterestră, mai multe state, mai ales cele puternic industrializate, și-au lansat proprii sateliți, pe care îi folosesc în diferite scopuri: comunicații, explorare, cercetare. Sateliții pot fi văzuți adesea în timpul nopților cu cer senin trecând pe deasupra capetelor noastre. Cel mai mare dintre ei, Stația Spațială Internațională, ISS, ce măsoară peste 100 de metri în lungime, este aproape imposibil de ratat.

În prezent, omul nu mai este atât de intresat de acest subiect, sateliții artificiali devenind pentru el ceva obișnuit, aproape banal. Toți sunt practic cvasi-neinteresanți, cu excepția unui satelit negru – despre care se spune că este extrem de vechi – ale cărui origine și scop, continuă să fie învăluite în mister. Numele său este „Cavalerul negru“ (Black Knight).

Descoperirea acestui misterios satelit este probabil unul dintre cele mai dezbătute subiecte din media alternativă la ora actuală, fiind în atenția cercetătorilor și a politicienilor încă din anii 1950, când se presupunea că ar fi un satelit de spionaj rusesc.

Primele referiri la misteriosul obiect ceresc necunoscut

Povestea pare să înceapă însă cu mult timp înainte. În anul 1899, genialul inventator Nikola Tesla a anunțat că a recepționat un semnal radio regulat, diferit de cele provenite din surse naturale terestre, cum ar fi furtunile electrice, pe care le studiase deja. Tesla a presupus că acest semnal trebuie să provină de la o sursă extraterestră inteligentă, ce se afla probabil pe planeta Marte. Astăzi se presupune că Tesla a recepționat de fapt semnale ce proveneau de la bordul misteriosului satelit Black Knight. După descoperirea lui Tesla, în următorii 30-50 de ani, semnalul a fost interceptat mult mai frecvent de către astronomii din întreaga lume.

articole-satelitÎn data de 14 mai 1954, cu trei ani înainte de lansarea primului satelit artificial în jurul Pământului, numeroase publicații au citat declarația maiorului în retragere Donald E. Keyhoe, care a afirmat că planeta noastră este orbitată de unul sau doi sateliți artificiali. El a adăugat că cercetătorii de la baza White Sands, New Mexico, au întreprins unele cercetări pentru a-i localiza și a le determina originea.

Istoria nu se oprește însă aici. În data de 23 august 1954, revista Aviation Week publică un articol în care se spune că au fost descoperiți doi sateliți ce gravitau în jurul Pământului la 400, respectiv 600 de mile alitudine. Inițial ei au fost catalogați drept sateliți naturali, însă, ulterior aceasta s-a dovedit a fi o imposibilitate, iar de atunci nimeni nu a mai susținut ipoteza originii naturale a acestor obiecte misterioase. Iată un extras din articolul citat:

„Teama Pentagonului privind existența a doi sateliți, neobservați până de curând, ce orbitează Pământul, a fost spulberată odată cu identificarea acestor obiecte ca fiind de origine naturală, iar nu artificială. Dr. Lincoln LaPaz, cercetător în domeniul corpurilor de natură extraterestră de la Universitatea din New Mexico, a condus proiectul de identificare. Unul dintre sateliți se află la aproximativ 400 de mile altitudine, iar celălalt la 600 de mile. Pentagonul este de părere că, în momentul de față, rușii au devansat Statele Unite în ceea ce privește explorarea spațiului.“

Eroare umană sau o încercare nereușită de mușamalizare menită să stingă interesul opiniei publice față de acest subiect. Răspunsul nu pare greu de ghicit, prima ipoteză fiind puțin probabilă de vreme ce în echipa de cercetare au făcut parte oameni de știință respectabili, unul dintre ei fiind Clyde Tombaugh, descoperitorul planetei Pluto.

Interesul oamenilor pentru Black Knight a continuat să crească. În anul 1957, Dr. Luis Corrales de la Ministerul Comunicațiilor din Venezuela a fotografiat un obiect ciudat aflat în apropierea satelitului Sputnik 2, ce trecea în acel moment deasupra capitalei, Caracas. Obiectul respectiv se deplasa pe o orbită circumterestră de la Est către Vest, spre deosebire de cei doi sateliți sovietici care orbitau de la Vest către Est, folosindu-se în acest sens de mișcarea de rotație naturală a Pământului pentru a se menține pe orbită.

Unele rapoarte din acea vreme au precizat că „obiectul neidentificat“ se afla pe o orbită polară, aspect ce a debusolat și mai mult oamenii de știință: obiectul pare să fie capabil să-și modifice traiectoria. La acea vreme, nici Statele Unite, nici Uniunea Sovietică nu dispuneau de tehnologia necesară pentru a menține un satelit pe o orbită polară. Primii astfel de sateliți au fost lansați în 1960, însă și aici există unele întrebări la care nu au fost oferite răspunsuri oficiale mulțumitoare din partea autorităților. Vom reveni asupra acestui subiect ulterior în cadrul acestui articol.

Black Knight STS-88-2Obiectul a continuat să uimească astronomii din întreaga lume. În 1960, Black Knight a fost localizat din nou pe o orbită polară. Oamenii de știință au estimat greutatea acestuia la peste 10 tone, fiind, la vremea aceea, cel mai greu satelit artificial ce orbita Pământul. Pe lângă aceasta, viteza sa era de două ori mai mare decât cea a oricărui alt satelit construit de om.

Allan Hynek, celebrul ufolog american, care a investigat timp de peste două decenii fenomenul OZN, a scris în cartea sa, Blue Book, că există fotografii, ce au fost captate în anul 1958, ale unui statelit misterios ce prezintă o mișcare retrogradă (de la Est la Vest). El a adăugat că cercetătorii de la Observatorul astronomic din Chicago au calculat viteza acestui misterios obiect extraterestru, aceasta fiind de trei ori mai mare decât a oricărui obiect lansat de om în spațiu până atunci.

 Autoritățile încearcă să ascundă existența satelitului Black Knight

În anul 1961, reputatul ufolog francez, Jaques Valée, lucra cu echipa sa la Observatorul astronomic din Paris. Studiul lor viza reperarea sateliților și, în mod special, al obiectelor de origine necunoscută, care nu au fost construite de om. Unele dintre aceste obiecte aveau un comportament evaziv, însă echipa a decis să le includă în cadrul cercetărilor, chiar dacă ele nu figurau pe lista sateliților obișnuiți. Într-una dintre nopți, ei au reușit să facă 11 observații precise ale unui obiect care avea o mișcare retrogradă și care era, după spusele lor, foarte luminos și masiv. Însă, chiar în noaptea respectivă șeful proiectului a confiscat banda magnetică pe care au fost înregistrate datele și a șters-o.

Într-un interviu acordat ulterior, Valée a precizat că mai multe observatoare au reperat obiectul respectiv și că există foarte multe date care sunt păstrate secrete.

Black Knight STS-88-3Astronomul Frank Judson de la observatorul Adler din Chicago a spus, referindu-se la misteriosul satelit: „L-am urmărit timp de câteva zile și nu am nici cea mai mică idee ce ar putea fi [...]. Obiectul nu are nici minima decență să păstreze o mișcare regulată ca orice alt corp ceresc natural sau artificial [...] Nu știm nici când să-l căutăm. Apare în unele nopți, iar în altele nu.“

La 7 martie 1960, revista Time a publicat un articol despre misteriosul satelit, prin care se urmărea din nou, mușamalizarea acestuia: „În urmă cu trei săptămâni, ziarele anunțau că Statele Unite au detectat un misterios satelit negru orbitând deasupra capetelor noastre, pe o traiectorie regulată. Au existat unele voci care au afirmat că este vorba despre un satelit de spionaj rusesc, lăsând să se înțeleagă faptul că Statele Unite nu știu ce se petrece deasupra teritoriului lor. Săptămâna trecută, însă, Departamentul de Apărare a anunțat cu mândrie că satelitul a fost identificat. Este vorba despre rămășițele satelitului Air Force Discoverer, care s-a pierdut în spațiu […].“ No comments – spunem noi...

Există de asemenea câteva rapoarte care dovedesc interesul deosebit al Companiei de aviație Grumman (Grumman Aircraft Corporation) față de misteriosul satelit Black Knight. În data de 3 septembrie 1960, la șapte luni de când a fost detectat pentru prima dată pe radar, una din camerele de urmărire (tracking camera) instalate la fabrica din Long Island a companiei a fotografiat satelitul. Începând din acel moment, oameni din întreaga lume au început să caute misteriosul obiect pe cer, care putea fi văzut sub forma unei lumini roșii ce se deplasa de la Est la Vest, cu o viteză mult superioară celorlați sateliți construiți de om. Conducerea Companiei a dispus formarea unei comisii însărcinate cu studiul datelor obținute, însă raportul acesteia nu a fost făcut public.

În 1963, astronautul american Gordon Cooper, aflat la bordul misiunii Mercury, a raportat în timpul ultimei sale revoluții în jurul Pământului că vede un obiect de culoare verde strălucitoare apropiindu-se de capsula în care se afla. Stația de urmărire Muchea, Australia, căreia Cooper i-a raportat obiectul, a captat obiectul pe radar, stabilind că acesta se deplasa de la Est la Vest. Postul de televiziune NBC a lansat pe post această știre, însă la revenirea astronautului pe Pământ, reporterului nu i-a mai fost permis să-l întrebe pe Gordon despre obiectul neidentificat. Explicația oficială referitoare la observația astronautului a fost pusă pe seama „nivelurilor ridicate de dioxid de carbon, care au produs halucinații.“

Black Knight STS-88-4Cele mai recente știri despre Black Knight provin din anul 1998. Echipajul navetei spațiale Endeavour a fotografiat în timpul misiunii STS-88 un obiect neobișnuit aflat pe o orbită joasă în jurul Pământului. În mod formal, autoritățile au clasat acest obiect, afirmând despre el că ar fi vorba despre un rest provenit de la unul din echipamentele utilizate în spațiul cosmic de misiunile precedente. Adevăr sau minciună? Nu se explică totuși cum ar putea un astfel de rest să rămână pe o orbită joasă fără să intre în atmosferă?

Black Knight și posibila conexiune extraterestră

Până acum, toate informațiile oficiale despre existența misteriosului satelit Black Knight au rămas secrete și departe de știrea opiniei publice. Nimeni nu a putut explica până acum cine a plasat acest satelit pe o orbită polară, știindu-se faptul că un astfel de proiect necesită o tehnologie avansată. Orbitele polare ar putea fi utilizate în operațiuni de cartografiere, de observare a Pământului, unii autori afirmând că pământenii nu au încă un satelit care să treacă exact pe deasupra polilor.

Un posibil răspuns la această chestiune ar putea fi cel dat de Brinsley Le Poer Trench în cartea sa, „Secret Of The Ages“ („Secretul epocilor trecute“), care susține ipoteza intervenției unei civilizații extraterestre foarte dezvoltate, care ar fi plasat acest satelit deasupra Pământului cu mii de ani în urmă. El urmărește, printre altele, să arate că, din cauza „anomaliilor foarte puternice întâlnite deasupra polilor, Statele Unite au pierdut mai mulţi sateliţi în aceste regiuni. În anii 1960, SUA au încercat să lanseze sateliţi pe orbite polare, însă acestea s-au pierdut deasupra polului arctic, astfel încât oficialii americani au decis în cele din urmă să-i plaseze pe orbite care ocolesc zonele polare. Atunci când au încercat să trimită sateliţii ca să survoleze zona polară, câţiva dintre sateliţi s-au pierdut [...].“

Într-adevăr, în cartea sa, „Deep Black: Space Espionage and National Security“, William Burrows confirmă spusele lui Trench, afirmând că primele șase astfel de lansări planificate de Statele Unite s-au soldat cu eșec. Primii doi sateliţi, deși lansaţi perfect, s-au defectat în ultimul minut, și, deși păreau să se fi înscris pe orbită, ei nu au reușit să realizeze un circuit complet în jurul Pământului. Tehnic vorbind, ei ar fi trebuit să orbiteze în jurul Pământului, însă nu au făcut-o. Ceva s-a petrecut, iar acest „ceva“ se afla în zona polară. Următoarele rachete au fost lansate la o altitudine mai mare. Sateliţii respectivi s-au înscris corect pe orbitele lor, care, de această dată, aveau un grad mai mare de excentricitate. Cu alte cuvinte, înălţimea orbitei deasupra polilor era foarte mare, în timp ce, deasupra ecuatorului, aceasta era mult mai mică. Oamenii de știinţă au admis că această orbită excentrică va scurta durata de viaţă a satelitului, dar va da, de asemenea, avantajul „citirii“ la înălţimi foarte variate deasupra Pământului. Însă nici aceștia nu au dat rezultatele scontate, dispărând în scurt timp de pe orbită. Următorii doi sateliţi au fost prevăzuţi cu conteinere de formă conică, ce conţineau transmiţătoare radio puternice, care erau alimentate de la acumulatori de capacitate mare. De asemenea, la bordul acestora existau lumini puternice care puteau fi aprinse la momentul potrivit. Aceste conuri urmau să se desprindă de sateliţii purtători undeva deasupra Alaskăi. Odată lansate, conurile au pierdut altitudine, continuând să realizeze încă o revoluţie în jurul Pământului pe orbitele lor. Conform calculelor specialiștilor de la NASA, conurile urmau să aterizeze în apropierea Insulelor Hawaii. Surpriză, însă: în ambele situaţii puternicele semnale radio nu au fost detectate deloc, iar luminile nu au fost nici ele văzute. În plus, radarul, care avea o rază de acţiune de cel puţin 900 de kilometri, nu a semnalat absolut nimic. În lipsa unor ipoteze credibile, a fost avansată ideea conform căreia nefuncţionarea radioului s-a datorat „îngheţării“ bateriilor. Nicio explicaţie nu a fost dată pentru defectarea luminilor și pentru lipsa semnalului radar. Ipoteza îngheţării acumulatorilor este cel puţin ciudată, dacă luăm în considerare faptul că acumulatori similari, ce există în alţi sateliţi care orbitează luni sau chiar ani de zile, nu au îngheţat niciodată. Ambele lansări au fost perfecte. Parametrii orbitelor celor doi sateliţi au fost determinaţi cu precizie și respectaţi apoi cu stricteţe. Cu toate acestea, începând cu momentul imediat următor detașării conurilor, nimic nu a mai mers conform planului, conurile dispărând fără urmă , în mod misterios.

Orbitele polare ale satelițilorNASA a renunţat la ideea amplasării sateliţilor pe orbite circumpolare. Într-un raport secret despre OZN-uri întocmit în august 1977 se afirmă: „Astăzi nu există niciun satelit plasat pe o orbită polară care să treacă direct pe deasupra polilor. Cei care au o orbită polară trec foarte aproape de zonele polare (vezi foto stânga). Au fost descoperiţi doi sateliţi care trec direct pe deasupra polilor, dar aceștia nu aparţin niciunei naţiuni cunoscute de pe Terra. Ei diferă de sateliţii noștri. Acești doi sateliţi misterioși par să fie construiţi din blocuri de rocă, ce cântăresc aproximativ 15 tone fiecare.“

Este Black Knight un satelit extraterestru plasat pe orbită în jurul Pământului pentru a supraveghea specia umană? Am ignorat oare tentativele sale de comunicare? Există vreo legătură între acest obiect și străvechile civilizații extraterestre care au populat odinioară Pământul? Până la dezvăluirea misterului, suntem siguri asupra unui singur aspect: Black Knight rămâne la ora actuală, alături de nenumăratele OZN-uri care au fost raportate de oameni din întreaga lume, unul dintre cele mai misterioase obiecte aflate în spațiul cosmic, în imediata apropiere a Pământului.